Magda a fost într-un voluntariat cu AIESEC din august până în octombrie, în Izmir. Aici, ea a predat timp de 6 săptămâni copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 și 15 ani.
De ce a vrut să meargă într-o astfel de oportunitate? Pentru că acasă făcea parte dintr-o echipă de organizare a unor tabere pentru copii și voia să afle cum poate aduce mai mult impact și ce activități inovative poate aduce în interacțiunea cu copiii din aceste tabere.
Cum te-au primit copiii?
Ea a fost pe proiectul de voluntariat Fingerprint, care se ocupă de educație non-formală cu copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 15 ani, majoritatea având probleme. Ea a avut libertatea să își desfășoare activitățile într-un birou de terapie privat pentru copii, unde a putut să desfășoare activități gândite de ea, având alături persoane care au ajutat-o.
Primele 3 săptămâni ea a predat și engleză, iar în celelalte 3 săptămâni a asistat la sesiuni de terapie.
Magda ține minte că la un moment dat aveau foarte multe cărți de colorat, dar colorau în așa fel încât desenul se insera pe o altă foaie, puneau toate foile colorate într-o mapă. Astfel cărțile fiind refolosibile și desenele copiilor rămânând intacte.
„Eu nu am știut limba turcă absolut deloc, și mă gândeam cum mă duc eu acolo să fac activități cu copiii, și mi-a explicat terapeutul că nu e vorba să te înțelegi cu ei, e vorba de jocuri și de energia pe care o ai”.
S-au obișnuit cu ea pe parcurs și la final îi strigau numele și o luau de mână să meargă cu ei peste tot, pentru că ea putea să meargă și să asiste sau să facă activități când voia într-o zi, fără un program prestabilit.
Fiind niște copii mai agitați, punându-le muzică și făcându-i să danseze, se calmau și deveneau mai liniștiți.
„Copiii au nevoie de dragoste și de compasiune, indiferent de vârstă. E vorba de interacțiune și de cum vorbești cu ei”.
Ce a vizitat în Izmir sau împrejurimi?
Ieșea în fiecare seară cu colegii și cu familiile lor, pentru că aceștia își făceau liste unde să meargă împreună, astfel ea a putut să viziteze în fiecare seară. Magda mergea și vizita cu ei sau mânca un anumit fel de mâncare specific local. În astfel de plimbări, a putut să guste și celebrul mic dejun turcesc.
Deoarece biroul era foarte aproape de faleză, într-o seară au ieșit cu toții acolo, au vorbit și și-au creat amintiri.
În anumite zile libere, a mai ieșit și în afara Izmirului. A fost într-un orășel mic, cunoscut pentru producția de vin, unde a putut să deguste vinuri locale.
Cu un alt grup de prieteni s-a dus cu rulota pe coastă, s-au plimbat și apoi au și dormit în rulotă, având un peisaj minunat în jurul lor.
A cunoscut elemente de cultură și din Pakistan, pentru că ea a stat în aceeași cameră cu două fete din această țară, cu care ieșea, mergea la mall și cunoștea mai bine zona.
Cu ce preconcepții a plecat de acasă?
Când a plecat s-a gândit că în Turcia sunt foarte stricți cu religia și a plecat pregătită cu haine specifice religiei, dar când a ajuns acolo, totul s-a schimbat, „fiind foarte mulți turiști, nu mai sunt așa de rigizi și stricți cu partea asta”.
Legat de proiect, ea a plecat de acasă cu dorința de a vedea cum fac oamenii voluntariat în Turcia diferit de România și ce concepții există acolo.
„Am plecat cu gândul că e mai bine acolo, dar ajungând în Turcia și interacționând cu copiii, am putut observa că peste tot sunt probleme, nu doar în România. În fiecare colț al lumii trebuie să ajuți copiii cu probleme să se integreze și trebuie să fii lângă ei să-i ajuți”.
A avut încredere în AIESEC, știind că noi suntem siguri și „m-am dus puțin fără așteptări în acest proiect, dar nu regret”.
Bariera de limbă a fost o problemă până la un moment dat, dar pe parcurs asta s-a schimbat. Au început să vorbească deschis engleză și vorbeau și între ei doar de dragul Magdei.
Cultura turcească
Turcii sunt foarte ospitalieri și deschiși să îți ofere orice.
Mâncărurile lor sunt mai condimentate decât la noi, dar foarte bune. Un desert anume i-a plăcut cel mai mult, Helva.
Magdei îi plac foarte mult smochinele, și mergând și cumpărând din același loc, domnul de acolo deja o cunoștea și când o vedea o striga să-i dea smochinele, deja erau pregătite pentru ea. Așa de ospitalieri sunt turcii. Îi dădeau mereu ce e cel mai bun, o puneau să și deguste înainte să cumpere.
Cum a dezvoltat-o această oportunitate?
„Există foarte multe experiențe și foarte multe oportunități în care noi putem intra, doar că trebuie să ai curaj, și merită să faci anumite lucruri din impuls, și să nu te gândești negativ înainte să pleci într-o oportunitate”
A ajutat-o foarte mult pe partea de comunicare, mai ales pe limba engleză, și a ajutat-o să aibă mai multă încredere în sine. Pe partea profesională, a învățat de la oameni specializați în domeniu și a văzut diferite abordări și a aplicat și ea tot ce a învățat, prin foarte multe jocuri cu copii.
„Dacă e să descriu într-un singur cuvânt, e superb”.
De ce ar trebui să meargă tinerii în astfel de oportunități?
„Ceea ce am vrut eu să fac, a fost să nu mă duc neapărat pe ceva legat de facultate și de domeniul pe care îl studiez, ca să văd dacă sunt lucruri pe care le pot face cu mai mult drag, care să îmi placă mai mult”.
”Când mergi în oportunitate, ai o altă viață decât cea de acasă, ai un alt rol în societate în care tu ca om, contezi foarte mult ca valoare și ca implicare. Dacă vrei să simți că te implici în ceva și ești un element al schimbării, mergi în oportunitate și ajuți. Și acasă poți să aduci o schimbare sau poți să faci un bine în orice moment al vieții tale, dar când mergi într-o oportunitate AIESEC, ai un motiv clar. Iar pe lângă faptul că te distrezi foarte mult, aduci și un impact. În orice loc e nevoie de oameni care să aducă un impact, să fie parte dintr-o schimbare”.
„Sunt sigură că eu, ca voluntar în AIESEC, ca voluntar în oportunitate, am fost o schimbare pentru mulți oameni”.
Ca să descoperi asta și să te aflii în diferite situații care să-ți schimbe viața, te poți înscrie aici: https://bit.ly/GlobalVolunteerWithAIESEC
