Etichetă: dubrovnik

Sub climatul blând mediteranean, Dubrovnik este scăldat într-o mare de soare, flori și portocale coapte și fructe de copac de lămâie, chiar și în lunile de iarnă.

Există mai mult de 250 de zile însorite pe an, temperatura medie anuală este de aproximativ 17 ° C, iar temperaturile medii de iarnă și vara fiind de 10 ° C și respectiv 26 ° C. Temperatura medie a verii este de aproximativ 21 ° C. Sezonul de înot în mare începe încă din aprilie, uneori chiar mai devreme, și durează până la sfârșitul lunii octombrie, în timp ce înotul în piscinele interioare ale hotelului este disponibil pe tot parcursul anului.

Dubrovnik și zonele sale înconjurătoare acoperă cea mai sudică regiune a Republicii Croația și provincia Dalmația, de la Neum în vest până la Sutorina și Ponte Ostre în est. Regiunea se învecinează cu Federația Bosniei și Herțegovinei la nord și cu Republica Muntenegru la est.

Această centură lungă și îngustă de coastă sub munții Dinaric și vârfurile de munte joase se întinde spre est în Konavle Polje (Câmpuri) și include Muntele Sniježnica și regiunea sa muntoasă, fiind punctul său cel mai interior. O parte se învecinează cu Herțegovina, cealaltă cu Muntenegru, cu linia de frontieră care urmează vârfurile munților și în anumite puncte care ajung la câteva sute de metri de mare (cum ar fi la Duboka Ljuta).

Dubrovnik istorie:

Orașul Dubrovnik se află sub protecția UNESCO. Conform surselor istorice, zona din jurul Dubrovnik a fost locuită pentru prima dată undeva între 6000 și 2000 î.Hr.

Existența orașului s-a pierdut în cursul tulbure al istoriei, legenda și faptele istorice fiind legate între ele. Lipsa oricăror documente conservate îngreunează întregul proces de identificare, iar puținii istorici care cercetează acest subiect au sarcina de a distinge faptele de ficțiune.

Cert este că Dubrovnik este un oraș vechi, perseverând pe stâncile sale pietroase timp de cel puțin 14 secole. Un oraș și mai vechi, Epidaurum, precedă Dubrovnik, fiind situat în orașul Cavtat, la aproximativ 18 kilometri sud-est de Dubrovnik.

În momentul distrugerii sale, a rezistat cel puțin 10-12 secole. Din nou, istoricii nu pot fi siguri. Unii cred că grecii au fondat colonia în jurul anului 600 î.Hr. Cu orașul distrus, un număr de locuitori au fugit în regiunile învecinate (astăzi Župa Dubrovačka), unde erau locuite orașele fortificate Spilan și Gradac (Burnum), precum și insula stâncoasă Laus, care a devenit primul nucleu al orașului bătrânul Dubrovnik.

Așezarea rapidă a orașului Laus a dus la dezvoltarea unui nou oraș, astăzi Dubrovnik (în secolul al VII-lea), care, pe acea mică zonă stâncoasă, ar crește rădăcini adânci și va construi o istorie glorioasă și eroică în secolele furtunoase care vor urma.

În secolul al VII-lea, triburile slave, cu croații fiind unul dintre cei superiori, au înființat deja reședințe permanente de-a lungul majorității coastei estice a Adriaticii, cu excepția câtorva orașe romane fortificate, care au fost întrerupte de restul imperiului în urma acestei rapide populații slave.

În comparație cu dezvoltarea orașelor cu populație romană, o așezare se dezvoltă lângă Ragusium, la poalele Muntelui Srđ, care a primit numele croat Dubrovnik. Numele a venit din pădurile de stejar care și astăzi sunt numite „dubrave” astăzi.

În secolele al X-lea și al XI-lea, strâmtoarea maritimă dintre cele două așezări a devenit mai superficială datorită atenuării, uscându-se complet la sfârșit. Când cele două așezări, deja unite, au fost fortificate și întărite în cadrul acelorasi ziduri ale orașului la sfârșitul secolului al XII-lea, rezultatul a fost Orașul Vechi din Dubrovnik, un centru urban păstrat până în prezent.