Știai că înainte de Uniunea Europeană a existat o „mini-UE” cu sediul la Galați, care administra fluviul Dunărea cu reguli proprii, steag, flotă și chiar tribunale? Aceasta nu este ficțiune, ci realitatea unei instituții internaționale uimitoare: Comisia Europeană a Dunării (CED) – un precursor discret, dar ambițios, al cooperării europene moderne.
O idee născută din rivalități imperiale
Comisia Europeană a Dunării a fost creată în 1856, prin Tratatul de la Paris, în urma Războiului Crimeei. Scopul? Asigurarea navigației libere pe Dunăre, fluviul care străbate 10 țări și leagă Europa Centrală de Marea Neagră.
Marile puteri europene ale vremii – Marea Britanie, Franța, Imperiul Otoman, Austria, Prusia, Rusia și Sardinia – aveau interese economice și geopolitice uriașe în zonă. Dunărea era considerată un coridor vital pentru comerț, iar porturile de la gurile fluviului (mai ales Sulina) erau în mod frecvent afectate de corupție, haos administrativ și bancuri de nisip care blocau navigația.
Un teritoriu sub control internațional
Comisia a primit puteri executive și legislative aproape fără precedent pentru o instituție internațională în secolul XIX. Aceasta:
- construia și întreținea faruri, diguri și canale;
- regulariza albia Dunării între Brăila și Marea Neagră;
- colecta taxe de navigație;
- avea propriile forțe de inspecție și flotă de dragare;
- aplica regulamente maritime și judeca încălcările prin propriile tribunale internaționale maritime.
Toate acestea… într-un teritoriu care rămânea, formal, sub suveranitatea Imperiului Otoman și apoi a României! Practic, era un fel de „stat în stat”, cu steag propriu și o funcționare aproape autonomă.
Galațiul – capitala neoficială a CED
În mod surprinzător pentru mulți, sediul central al Comisiei Europene a Dunării a fost stabilit la Galați, care a devenit, astfel, centrul unei instituții internaționale înainte de apariția Ligii Națiunilor sau a ONU. Galațiul a cunoscut o perioadă de dezvoltare intensă, atrăgând ingineri, diplomați, marinari și comercianți din toată Europa.
Date și fapte captivante despre CED
- A fost activă peste 90 de ani (1856–1948) – una dintre cele mai longevive organizații internaționale din istoria Europei moderne.
- În 1870, Comisia a adoptat reguli internaționale de navigație fluvială ce au influențat codurile maritime ulterioare.
- Inginerii Comisiei au transformat Sulina, un sătuc pescăresc, într-un port modern cu faruri, șenale adâncite și clădiri administrative elegante.
- România a început ca stat „observator”, dar a devenit membru cu drepturi depline abia în 1921.
- CED a fost, indirect, o școală de diplomație internațională și un catalizator al modernizării fluviului și al porturilor românești.
Finalul unei epoci și începutul alteia
După Al Doilea Război Mondial, în contextul noii ordini mondiale și al influenței sovietice în regiune, CED a fost dizolvată în 1948. A fost înlocuită cu o altă Comisie a Dunării, de data aceasta dominată de țările socialiste riverane, cu sediul la Budapesta.
Totuși, modelul instituțional, tehnic și diplomatic al Comisiei Europene a Dunării a rămas un exemplu de cooperare transnațională remarcabil de avansată pentru epoca sa.
Știați că…?
🟢 În anii 1880, steagul Comisiei Europene a Dunării flutura deasupra clădirilor din Sulina și Galați, alături de drapelele marilor puteri.
🔵 Unii istorici consideră Comisia un prototip al Uniunii Europene – cu tratate, reguli comune, instituții și negocieri internaționale.
Comisia Europeană a Dunării nu este doar o relicvă diplomatică a secolului XIX, ci un exemplu rar de viziune, cooperare și progres într-o Europă încă sfâșiată de rivalități. Fluviul care unește ne-a oferit, la un moment dat, o lecție despre ce înseamnă cu adevărat să construiești împreună.